Infracțiunile de fals în dimensiunea domeniului medical

În lucrarea completă, am analizat 4 infracțiuni de fals (Art. 320 Falsul material în înscrisuri oficiale ; Art. 321 Falsul intelectual ; Art. 325 Falsul informativ și Art. 326 Falsul în declarații) au fost selectate în virtutea faptului că au un grad mai ridicat de incidență în spectrul medical, falsul în declarații primind chiar și o variantă agravată în virtutea crizei sanitare cauzate de infecția cu virusul SARS-CoV2, tocmai din cauza unui pericol social ridicat și din prisma unei conduite, posibil, favorizante pentru un eventual blocaj sau suprasaturare a sistemului medical român.

Voi prezenta în continuare o interacțiune clară, dar expeditivă, a acestui tip de infracțiuni cu domeniul medical, urmând ca în articolul următor să dezvoltăm cercetarea la fața locului din punct de vedere criminalistic pentru aceste infracțiuni.

Infracțiunea de fals intelectual este adeseori întâlnită în domeniul medical, medicul în sine fiind un funcționar public dacă activează în sistemul sanitar de stat, în spitale care funcționează pe baza fondului național de stat, putând avea, totuși și calitatea de funcționar asimilat dacă activează în spitale private supravegheate și controlate de stat (această calitate nu produce efecte juridice distincte calitativ sau cantitativ față de funcționarul public „pursânge”, având o importanță strict doctrinară), dar și funcționar privat când lucrează în unități medicale private sau cabinete medicale care nu îndeplinesc condiția mai sus menționată.

În Decizia nr. 1304/A/24.IX.2003, a Tribunalului București, ne este ilustrată o infracțiune de fals intelectual săvârșită de un medic în exercitarea atribuțiilor sale. Astfel, medicul a eliberat un certificat medical antedatat, care atestă boala de care pacienta suferea cu adevărat, care a fost ulterior utilizat ca probă la dosar într-un litigiu în care pacienta încerca să anuleze decizia de încheiere/desfacere a contractului de muncă.

Instanța a reținut că medicul nu a atestat o situație specifică realității, acesta realizând actul fără a o putea consulta personal pe respectiva pacientă, fără a putea să își concretizeze o convingere rezonabilă și reală că aceasta într-adevăr suferea de afecțiunea respectivă.

Instanța a reținut că medicul a realizat elementul material al infracțiunii de fals intelectual, iar în ceea ce o privește pe respectiva pacientă, a fost acuzată de infracțiunea de uz de fals, dat fiind faptul că „a folosit un act de care știa că nu poate să relateze fapte reale, nefiind realizat conform procedurii medicale cerute de lege”.

Așadar, am prezentat un prim caz în care infracțiunile de fals în înscrisuri au relevanță foarte mare pentru domeniul medical, dat fiind faptul că acest caz este preluat din anul 2003, când vechea reglementare permitea o arie mult mai extinsă a acestei infracțiuni. â

Cazul Delia Podea, încă pe rolul Curții de Apel Timișoara (în prezent preconizat a se fi finalizat cu achitări în masă, din cercetările noastre), este unul dintre cele mai complexe și mari dosare care cuprinde infracțiuni de fals în înscrisuri, în domeniul medical, din România, însumând nu mai puțin de 8 acte materiale de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, 45 de acte materiale de fals intelectual în formă continuată, 53 de acte materiale de uz de fals și 7 acte materiale de fals intelectual în formă continuată. Delia Podea a fost Directorul Medical al Spitalului de Psihiatrie din Arad, care, conform urmării penale, să face vinovată de o serie de infracțiuni comise direct sau prin intermediul medicilor rezidenți ai spitalului. Conform siteu-ului Juridice.ro: „în perioada august 2014 – aprilie 2016, inculpata a efectuat consemnări medicale necorespunzătoare adevărului în registrele de consultații de la cabinet sau în foile de observaţie, consemnări în fals referitoare la diagnostic, starea de sănătate a pacienţilor, tratamentul de urmat (21 de mențiuni), fapta sa întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual în formă continuată (45 de consultații medicale fictive). De asemenea, în perioada august 2014 – mai 2016, inculpata a folosit, anexând la dosarele de studii clinice ale pacientului copii de pe înscrisurile falsificate pentru a fi îndeplinite criteriile de includere pe studiu şi pentru a fi prezentate monitorilor cu ocazia vizitelor de monitorizare (53 acte de uz de fals).

Dosarul a fost înaintat Tribunalului Arad, care a achitat o serie din infracțiunile regăsite în rechizitoriu, motiv pentru care Ministerul Public a făcut apel la soluția Tribunalului Arad și se află și astăzi în rejudecare (între timp, Curtea de Apel Timișoara a dispus refacerea Urmăririi Penale, anulând toate actele materiale realizate).

În fond a reieșit că: „Delia Podea a fost achitată pentru infracțiunile de abuz în serviciu în formă continuată – (10 acte materiale, corespunzătoare studiilor clinice desfășurate), fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată – (8 acte materiale, ca urmare a contrafacerii foilor de observaţie), fals intelectual în formă continuată – (45 acte materiale, respectiv consultaţii medicale fictive), uz de fals (53 acte materiale, utilizarea documentelor contrafăcute).

Rămâne de observat decizia magistraților arădeni din fond, reieșind cu privire la această cauză interesantă că a fost repusă pe fondul Tribunalului Arad.

Deși nu a făcut obiectul analizei noastre din capitolul anterior, foarte important de menționat este faptul că cea mai des întâlnită infracțiune din perioada pandemiei, moment de referință al ingerinței sectorului medical în circuitul juridic, este falsul informatic „în modalitatea „introducerii” de date informatice cu privire la actul fictiv al vaccinării persoanei care se prezenta la centrul de vaccinare, infracțiune săvârșită și în forma participației improprii (modalitatea „intenție – lipsa vinovăției” – prev. de art. 52 alin. (3) C.pen.), prin eliberarea unor adeverințe de vaccinare cuprinzând mențiuni așadar nereale.

În acest caz, sistemul informatic era reprezentat de Registrul electronic de Evidență Națională al Vaccinărilor (RENV), iar comiterea infracțiunii avea loc, în concret, prin contrafacerea datelor informatice, consecința juridică urmărită fiind eliberarea adeverințelor respectiv a certificatelor europene de vaccinare ce atestau în mod nereal imunizarea persoanelor în cauză.

Așadar, potrivit Sentinței Penale nr. 80/18.V.2022 s-a reținut infracțiunea în numele inculpatului A, care a remis o sumă de bani de 300 de lei personalului medical de specialitate, care urma să efectueze vaccinul împotriva virusului SARS-CoV2 pentru a introduce în RENV date care nu sunt conforme realității, mai exact faptul că inculpatul A este persoană vaccinată.

Așadar, instanța a reținut că s-a realizat conținutul constitutiv al infracțiunilor de: complicitate la dare de mită prev. de art. 48

C.P. rap. la art. 290 alin. (1) C.P., cu aplicarea art 35 alin. (1) C.P. (2 acte materiale – mituitori B. și C.) și participație improprie la fals informatic prev. de art. 52 alin. (3) rap. la 48 C.P. rap. la 325 C.P., cu aplic art 35 alin. (1) C.P. (3 acte materiale – beneficiari B., C. și D.), fiind condamnat la pedeapsa închisorii pentru fiecare infracțiune, în modalitatea de executare a suspendării sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 2 ani.